Asa a fost inceputul...sau poate sfarsitul...depinde,bineinteles, al cui...
"
Noi ne-am despartit sarutandu-ne
Noi ne-a separat iubindu-ne
As vrea sa existe ura
As vrea placerea sa fi disparut
insa "
Oftand si regretand aveam mici impulsuri de a-mi ridica tentacolele strivite de impactul cu podeaua pivnitei...
"As vrea sa ma simt completa fara tine ... sa nu-ti mai simt lipsa atunci cand merg pe strada ... sa stiu ca peste tot ai fost si tu candva iar eu acum iti ating pasii ... pasii tai langa ai mei ... trec pe aici ... inca iti aud rasul ca si cand ar fi inca viu langa al meu ... buzele tale fine inca se contopesc cu ale mele ... chiar daca nimeni nu le vede eu le simt inca aici...
Imbratisarea ta calda in noptile geroase ce ma facea sa adorm suspinand acum nu mai e ... e doar un loc gol langa mine si rani sangerande in inima mea ... incarcate de tradare, mila, placere si plictis din care se scurge durere, dezamagire, regrete, indoieli, frici, suspine, regrese, incredere si ... iubirea!"
sufeream de un "dute-vino" , sufeream de o dubla personalitate ... credeam ca ma pot misca in sfarsit de una singura fara vreun suport...dar ... brusca mai era decaderea.
Scrisesem o continuare la prima poezie, nu stiu cum s-a sters... oricum stiu sigur ca urma ceva dupa acel "insa" (un gol in aceasta poveste a marionetei).
Puterea a inceput sa ma stapaneasca, dorinta si lumina ma faceau sa urc incet, incet treptele pivnitei ...
Desi unul din marii mei dusmani este Timpul, acesta m-a ajutat si mi-a vindecat componentele una cate una in asa fel incat sa devin din ce in ce mai vioaie si sprintena.
Deja am iesit din pivnita, ma aflu pe "linia de plutire" iar, descoperind imposibilul( imposibil zic pentru acea vreme) si anume SPERANTA, urc treptele teatrului catre scena, sustinuta de privirea ta ce mi-a soptit ca exista si se poate!
"Stau si privesc aievea cum patrunde lumina diminetii ... o frica am si aceea una!
cand se v-a pierde, si v-a venit intunericul voi mai intampina lumina zorilor?
Azi e ploaie
Ieri doar vant
Maine soare.
As vrea un echilibru sa-mi gasesc in putul asta ingrosat de mila ... mila mea.
Prabuseste-te-n deziluzii si desfranari si lasa-ma sa-mi duc visul la nemurire si la implinire caci eu doar cu mintea iubesc si cu inima gandesc.
Suplu... ferm ... provocator ... incitant si sarmant ... ce saruta cu buze apetisante de mister nebanuit ... atingeri timide ale lui maini ... ii doresc sufletul si imbratisarile ca o vara de decembrie.Atunci voi fi!"
Spera si iubeste :)