Te iubesc,si te urasc in acelasi timp !

Nu am sa zic ca sa se intample ... s-a intamplat si atunci o sa zic... PUNCT.

Nu am sa zic ca sa se intample ... s-a intamplat si atunci o sa zic ...

Ce poate fi mai dureros decat atunci cand realizezi ca nimeni nu e langa tine atunci cand tu pur si simplu ai nevoie de o imbratisare ...
Cum ar trebui sa se simta o persoana care e atat de fraiera incat are incredere oarba in prietenii ei iar acestia peste o perioada fericita care au petrecut-o impreuna, o tradeaza,o inseala, o mint.
E un defect sa fii sincer oare, in zilele noastre?e un defect sa iubesti neconditionat?pentru ca daca este, atunci eu una sunt demodata rau de tot si mai si primesc inapoi doar lovituri.
Asta e, poate ca e destul de vizibila increderea mea intr-o relatie ,de orice natura ar fi ea, insa cu siguranta dupa cateva "zdruncinaturi" in viata nu va mai fi nevoie sa ma controlez din a avea incredere in vorbele cuiva si din a-mi deschide inima in fata cuiva, crezand pur si simplu ca ii pasa.
Ati avut vreodata senzatia ca pur si simplu vorbiti cu un radio atunci cand abea asteptati sa ii povestiti unui prieten o reusita a voastra ori o bucurie, cat ar fi ea de bizara, insa care voua va aduce senzatii de fericire maxima?... iar el incercand sa ii pese se uita prin voi si zice :" aha..aha..super! ma bucur pentru tine".Chiar se bucura?cum?zicand asta?" acum sa iti arat ce am cumparat si sa vezi ce nervi mi-a facut vanzatoarea ...."
Nu stiu cum isi imagineaza altii o relatie de prietenie intre doi oameni, insa eu vad totul, poate prea perfectionist...in genul : Sa traiasca prin tine o alta viata.
Sa se bucure cu adevarat cand tu esti fericit, sa simti ca mai e un suflet ce salta de bucurie langa tine, sa te stranga in brate cand plangi, sa iti stearga lacrimile si sa gaseasca alaturi de tine solutii pentru a trece peste impasul respectiv... Sa se simta gazduit cu drag la soba sufletului tau, sa nu se mascheze sub cineva care si-ar dori sa fie, pur si simplu fiindu-i rusine cu sine, ci sa fie natural si sa se accepte pe sine stiind ca tu il iubesti asa cum e.
Cand trec zile la rand si nu va intalniti sa isi faca fiecare putin timp sa se vada, impactul vizual este cel mai puternic, din priviri doi oameni compatibili, care merg pe aceeasi unda se inteleg fara prea multe cuvinte... ii poti ghici vorbele cu o milisecunda inainte de a iesi pe gura.E legea firii.E legea prieteniei.E o lege prin care relatiile interumane persista.Atingerea.Rasuflarea.Zambetul contagios.Privirile ce zic tot.

"Mici sau mari, săraci sau bogaţi, cât de îndureraţi, neînteleşi şi singuri sunt oamenii... Şi cât de sensibili şi vulnerabili...Câtă tristeţe duc în gene ochii lor...Rodesc lacrimi pe care nimeni nu ştie a le culege pentru că nu se văd...

Au nevoie de cineva Frumos care să asculte inima lor chinuită, care să rămână cu ei în frica şi suferinţa lor şi care să le ridice bărbia spre stele...

Câtă nevoie au de căldura primului zâmbet cu mireasmă de veşnicie..."

“Încearcă să defineşti nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte.”

Să încerăm împreună o definiţie a nimicului... cautand a materializa nimicul ...

Cu toţii ne-am gândit ce se poate afla dincolo de moarte... pe unii curiozitatea chiar i-a omorât... pe alţii i-a inspaimântat ... sau i-a motivat suficient să işi dedice o întreagă viaţa cercetând si inventând tot felul de "ziceri".
Insa cei ce ii pot numi speciali sunt cei ce au fost invatati de insasi viata cum si cu ce intensitate sa o pretuiasca.
Din pacate nu sunt pe deplin speciala pentru ca nu pretuiesc fiecare minut din ORICE fac, decat numai cand e vorba de cea mai speciala persoana pentru mine si de bunicii mei.Poate pentru ca stiu ca numaratoarea inversa a inceput si se apropie de fine.
Nu trebuie sa asteptam prea mult,si sa zicem ca nu este acum momentul pentru ca maine poate sa nu mai fie ... maine.
Oare subconstientul meu nu realizeaza ca nisipul se scurge pentru absolut tot ce fac in viata?nu numai pentru EL si pentru mosulicii mei?
Mi-as dori sa ii spun mamei "Te iubesc" in fiecare zi, desi nu i-am zis-o niciodata.
As vrea ca tu,iubitul meu, sa te afli macar pentru un momnet in locul meu sa vezi cat de tare arde dragostea mea pentru tine, cu aceeasi intensitate din momentul in care te-am vazut si as vrea sa fii in mintea mea ca sa intelegi ca tot raul care l-am adus intre noi a fost pentru ca te iubesc prea mult si am preferat sa te fac sa suferi din alte motive decat sa te doara faptul ca nu puteam avea relatia dorita si nu ma puteai saruta de noapte buna. Se pare ca m-am inselat, nu te-am putut face sa ma uiti... iar acum uita-ne atat de aproape de visul nostru.Suntem "aproape" impreuna si ne iubim...asa cum trebuia s-o facem de la bun inceput.As vrea sa intelegi.As vrea sa punem trecutul intr-un cufar si sa il urcam in podul casei noastre, caci acum tot ce e al meu e si al tau. Imi doresc dragoste pura si curata asa ca sufletele noastre.
Mi-as dori ca oamenii sa nu se mai judece intre ei, si sa se accepte asa cum i-a lasat Dumnezeu ...unii mai inteligenti...altii mai putin ... sa nu mai existe superioritate intre noi pentru ca toti ne-am nascut la fel si toti vom sfarsi la fel. Din nimic evoluam in ... nimic.

Iar doar aceste trei puncte reprezinta VIATA.

Observi cat de scurta e? iar nimicul e ... mult mai mult.
Realizezi cat de profund trebuie sa o traim?
Realizezi ca monotonia trebuie sa o facem sa dispara?

Sa nu mai incercam sa cautam definitii,sa ne folosim de experienta ce ne-a fost oferita,sa profitam de tot ce ni se ofera fara indoieli si nu in ultimul rand SA TRAIM CLIPA caci ,ACUM nimicul nu exista.

How often do you find the right person? ONCE ...

Parca am premeditat ce se va intampla prin titlul ultimei postari "Dragostea nu cunoaste distantele" ...

Cu certitudine fiecare suflet nascut pe acest pamant isi are un suflet pereche intr-un colt de lume ... insa acum depinde cat de mult ti-a fost dat sa ai parte de acea jumatate pentru a se contopi in devenirea intregului.

24

Acest numar poate insemna doar o alaturare a cifrelor 2 si 4,nu?

Ei bine pentru mine inseamna fericirea.

S-ar putea zice ca ma pripesc in ai da o denumire atat de grandioasa, insa cred cu desavarsire ca aceasta este ziua,cea de 24, in care Universul mi-a suras indreptandu-mi si canalizandu-mi energiile intregului meu corp, insa si al mintii si sufletului, pentru ca si ele tot din energii sunt compuse, catre jumatatea ce imi lipsea pentru a duce o VIATA , in adevaratul sens al cuvantului, pe Terra.

Asa cum ma explica zodia, sunt o mare iubitoare a oamenilor,desi exista perioade in viata cand din cauza unei masline nu te mai poti atinge de tot neamul ei timp de vreun an, apoi treci pe una din stradutele Israelului iar mireasca Maslinilor iti inunda simturile si zici ca te risti, si mai acorzi o sansa gustarii tale preferate,insa nu de oriunde ci de la "mama ei".

Acea maslina stricata mi-a stins pentru o perioada de vreme cheful de viata si de ceea ce iubeam atat de mult, insa maslinuta papata direct de la origine mi-a adus ce speram de mult.Gustul!

Gustul comunicarii, informarii, socializarii, prieteniei, loialitatii, increderii insa si al sperantei, fiorului,inocentei,iubirii si al dragostei!

Inceputurile mele in "dragoste" nu fusesera atat de promitatoare, am fost n prieteni si ma bucura acest fapt pe de o parte inca suspinam, ascunsa dupa usa: de ce nu pot zice Te Iubesc?

inca nu imi sosise momentul sa ma indragostesc ... si nu intelegeam de ce.Eram foarte nerabdatoare insa nici nu cunosteam secretul si nici nu venise momentul ... in care sa ma intalnesc cu sufletelul meu pereche, sa il numim asa ...:)

Ani de zile mi-am dorit nespus sa ne contopim sufletele, si respiram acelas aer al simturilor launtrice, sa traim magia fiorilor.

24 ... atat a fost! si va ramane indubitabil dimineata surasului inocent si al sarutului real si fantastic, in acelas timp.

Iulie este luna arzatoare a verii, a iubirii adevarate, a chefului de viata si a descoperirii a ceea ce visam la varsta adolescentei.

4 a.m., dansam fara incetare pe Ringul de dans impreuna cu prietenii , noi si ceilalti mai eram pierduti de fiorul muzicii ... cand ai aparut tu, copil inocent al aventurii riscante.

Am inceput calatoria spre iubire in momentul cand privirele noastre s-au intalnit ...

Am primit impreuna cel mai frumos rasarit, nu numai al astrului ceresc, ci si cel al inceputului nostru, ca existenta.

Cand buzele tale subtiri si reci mi le-au atins timid pe ale mele am simtit adevaratul sens de a trai,caci atunci doua suflete s-au contopit pe vecie,vraja marii ne-a unit destinele, neputand alt suflet, alta minte, de om sa le separe vreodata.

De la acea atingere de vis am inteles sensul iubirii si visul meu, de mult uitat intr-un cufar aurit, a ajuns sa se materializeze.

Esti sensul meu de a trai, esti aerul meu pur pe care il respir din ziua din care ne-am indragostit, iar fantoma trecutului de mult nu ma mai bantuie caci cu tine am invatat sa traiesc curat si sa sterg toate tragediile traite pana atunci si de atunci.

I'll always love you, you're my reason to live!

Once in a life time ... :)

Sufletul nu cunoaste distantele ...

Energiile ne compun.
Exista nimicul.
Simteam asta dar nu stiam sa zic ce il defineste.Ce ador eu atat de mult e departe ... .
Daca nu credeam in existenta imposibiluluiimi pierdeam orice speranta de a-l atinge ... Desi imi e teama ca nu voi simti fericirea implinirii asa cum visez acum la acel sentiment ...
Banuiesc ca e mult mai intens si mai puternic sentimentul atunci cand iti atingi visul, insa extazul si acea rasuflare usurata mai anuleaza din simtirile fericirii ...
Anuleaza pana te face sa iti ridici un semn de intrebare : Oare asta era visul meu?
Cam drastic sentimentul asta de incertitudine ... desi ai visat la asta ani din viata ta nu intelegi ce se intampla exact acum ... Oare ai visat "gresit"?
Ai grija ce iti doresti!

Tot ce ai patit pana pana acum,bun si rau este pentru ca ti-ai dorit!

Speranţa vede invizibilul, simte intangibilul şi împlineşte imposibilul.

Marioneta acum a "crescut" şi din propria experienţă acum ştie că speranţa ei va fi vie căci... nimeni şi nimic nu are puterea să le separe.

Hebe, căci asta devenise ea acum, a văzut invizibilul în privirea lui..speranţa a fost ca o clepsidră atunci pentru ea, când a crezut că s-a scurs , aceasta s-a întors în favoarea sa. A văzut acea scânteie de care avea nevoie pentru a realiza că încă simte, tresare, tremură, zâmbeşte şi e înspirată în actele ei pe scenă.

Doar o "simplă" privire a facut-o să se redescopere, acea nimicire a posesiei au marcat-o în cursul său şi i-au influenţat deciziile.

Nu ştiu dacă totul s-a terminat sau nu, nu ştiu dacă a fost doar o deschidere a minţii către existenţa dragostei şi perfecţiunea, încrederii şi devotamentului,sufletelor ca şi cărţile deschise ...

Da, cu certitudine exista oameni frumoşi şi deştepti în acelaşi timp-par exemple , dar şi mai greu ai senzaţia că vei găsi persoana care să iubească aceleaşi minuni ca şi tine şi să creadă pe deplin în ceea ce şi tu crezi.Acolo în lumea ta, despre care credeai că e unică şi bineînteles eşti singur, intâlneşti undeva ascunsă după un norişor persoana care te priveşte curios şi profund încat îţi trimite un fulger în suflet, aşa cum nu primeşti prea des...
cum te-ai simţi sau cum ai reacţiona când visele tale ar deveni realitate?te-ai gândit vreodată la intensitatea sentimentelor în acel moment extrem?ei bine te simţi atât de exaltat şi de fericit incât nu realizezi...practic nu ai timp să disfruţi momentul.asa e,nu?
Dacă eşti o persoană mai lentă ai nevoie de mai mult timp sau ar trebui să te pişte cineva cum că e real ce ţi se întâmplă ... so... ori ţi se repetă acest "maxim de fericire" pentru a realiza ... ori cazi în extrema cealaltă adică după momentul de vis pici în cruda realitate... şi doar aşa realizezi k ai ajuns pâna la paroxism.

Această persoană mistică a fost o scânteie pentru Hebe.A resuscitat-o din zbuciumul său, şi acum primăvara înmugureşte în sufletul ei plăpând, sensibilitatea şi iubirea pură pentru oameni ... cei care o aduseseră în starea aceea ...ştiţi voi... în care era în pivniţă ... acum o lăsăm pe ea sa îi mulţumească acestui mic îngeraş trimis de Dumnezeu, care i-a îmbrăcat sufletul cu o haină nouă.

Scânteile nu luminează. Fac să se nască speranţa de lumină.

[si pentru asta iti multumesc ca ai aparut la momentul oportun in viata mea sa imi arati sau sa ma lasi pe mine să văd că încă simt, tresar, tremur şi zâmbesc când mă priveşti

şi mă inspiri când nu eşti.]

Tu esti scânteia mea, rămâne de vazut cine va da naştere lumini ...

Când s-a rupt firul, marioneta a căzut grămadă. A fost primul ei gest independent.

Asa am cazut ... eu ... o marioneta cu franghii rupte..cu iluzii frante...cu sperante ucise si cu inima indurerata si tremuranda.Zdrentaroasa si imprafuita zaceam undeva intr-un colt intunecat... parca nu ar fi fost deajuns ca eram dezamagita si ranita... ma mai chinuiam si eu izolandu-ma si ferindu-ma de lumina si caldura.

Asa a fost inceputul...sau poate sfarsitul...depinde,bineinteles, al cui...

"
Noi ne-am despartit sarutandu-ne
Noi ne-a separat iubindu-ne
As vrea sa existe ura
As vrea placerea sa fi disparut

insa "


Oftand si regretand aveam mici impulsuri de a-mi ridica tentacolele strivite de impactul cu podeaua pivnitei...


"As vrea sa ma simt completa fara tine ... sa nu-ti mai simt lipsa atunci cand merg pe strada ... sa stiu ca peste tot ai fost si tu candva iar eu acum iti ating pasii ... pasii tai langa ai mei ... trec pe aici ... inca iti aud rasul ca si cand ar fi inca viu langa al meu ... buzele tale fine inca se contopesc cu ale mele ... chiar daca nimeni nu le vede eu le simt inca aici...
Imbratisarea ta calda in noptile geroase ce ma facea sa adorm suspinand acum nu mai e ... e doar un loc gol langa mine si rani sangerande in inima mea ... incarcate de tradare, mila, placere si plictis din care se scurge durere, dezamagire, regrete, indoieli, frici, suspine, regrese, incredere si ... iubirea!"

sufeream de un "dute-vino" , sufeream de o dubla personalitate ... credeam ca ma pot misca in sfarsit de una singura fara vreun suport...dar ... brusca mai era decaderea.

Scrisesem o continuare la prima poezie, nu stiu cum s-a sters... oricum stiu sigur ca urma ceva dupa acel "insa" (un gol in aceasta poveste a marionetei).

Puterea a inceput sa ma stapaneasca, dorinta si lumina ma faceau sa urc incet, incet treptele pivnitei ...

Desi unul din marii mei dusmani este Timpul, acesta m-a ajutat si mi-a vindecat componentele una cate una in asa fel incat sa devin din ce in ce mai vioaie si sprintena.
Deja am iesit din pivnita, ma aflu pe "linia de plutire" iar, descoperind imposibilul( imposibil zic pentru acea vreme) si anume SPERANTA, urc treptele teatrului catre scena, sustinuta de privirea ta ce mi-a soptit ca exista si se poate!


"Stau si privesc aievea cum patrunde lumina diminetii ... o frica am si aceea una!
cand se v-a pierde, si v-a venit intunericul voi mai intampina lumina zorilor?

Azi e ploaie
Ieri doar vant
Maine soare.


As vrea un echilibru sa-mi gasesc in putul asta ingrosat de mila ... mila mea.
Prabuseste-te-n deziluzii si desfranari si lasa-ma sa-mi duc visul la nemurire si la implinire caci eu doar cu mintea iubesc si cu inima gandesc.

Suplu... ferm ... provocator ... incitant si sarmant ... ce saruta cu buze apetisante de mister nebanuit ... atingeri timide ale lui maini ... ii doresc sufletul si imbratisarile ca o vara de decembrie.Atunci voi fi!"

Spera si iubeste :)