miercuri, 3 februarie 2010
Nu am sa zic ca sa se intample ... s-a intamplat si atunci o sa zic... PUNCT.
Nu am sa zic ca sa se intample ... s-a intamplat si atunci o sa zic ...
Ce poate fi mai dureros decat atunci cand realizezi ca nimeni nu e langa tine atunci cand tu pur si simplu ai nevoie de o imbratisare ...
Cum ar trebui sa se simta o persoana care e atat de fraiera incat are incredere oarba in prietenii ei iar acestia peste o perioada fericita care au petrecut-o impreuna, o tradeaza,o inseala, o mint.
E un defect sa fii sincer oare, in zilele noastre?e un defect sa iubesti neconditionat?pentru ca daca este, atunci eu una sunt demodata rau de tot si mai si primesc inapoi doar lovituri.
Asta e, poate ca e destul de vizibila increderea mea intr-o relatie ,de orice natura ar fi ea, insa cu siguranta dupa cateva "zdruncinaturi" in viata nu va mai fi nevoie sa ma controlez din a avea incredere in vorbele cuiva si din a-mi deschide inima in fata cuiva, crezand pur si simplu ca ii pasa.
Ati avut vreodata senzatia ca pur si simplu vorbiti cu un radio atunci cand abea asteptati sa ii povestiti unui prieten o reusita a voastra ori o bucurie, cat ar fi ea de bizara, insa care voua va aduce senzatii de fericire maxima?... iar el incercand sa ii pese se uita prin voi si zice :" aha..aha..super! ma bucur pentru tine".Chiar se bucura?cum?zicand asta?" acum sa iti arat ce am cumparat si sa vezi ce nervi mi-a facut vanzatoarea ...."
Nu stiu cum isi imagineaza altii o relatie de prietenie intre doi oameni, insa eu vad totul, poate prea perfectionist...in genul : Sa traiasca prin tine o alta viata.
Sa se bucure cu adevarat cand tu esti fericit, sa simti ca mai e un suflet ce salta de bucurie langa tine, sa te stranga in brate cand plangi, sa iti stearga lacrimile si sa gaseasca alaturi de tine solutii pentru a trece peste impasul respectiv... Sa se simta gazduit cu drag la soba sufletului tau, sa nu se mascheze sub cineva care si-ar dori sa fie, pur si simplu fiindu-i rusine cu sine, ci sa fie natural si sa se accepte pe sine stiind ca tu il iubesti asa cum e.
Cand trec zile la rand si nu va intalniti sa isi faca fiecare putin timp sa se vada, impactul vizual este cel mai puternic, din priviri doi oameni compatibili, care merg pe aceeasi unda se inteleg fara prea multe cuvinte... ii poti ghici vorbele cu o milisecunda inainte de a iesi pe gura.E legea firii.E legea prieteniei.E o lege prin care relatiile interumane persista.Atingerea.Rasuflarea.Zambetul contagios.Privirile ce zic tot.
"Mici sau mari, săraci sau bogaţi, cât de îndureraţi, neînteleşi şi singuri sunt oamenii... Şi cât de sensibili şi vulnerabili...Câtă tristeţe duc în gene ochii lor...Rodesc lacrimi pe care nimeni nu ştie a le culege pentru că nu se văd...
Au nevoie de cineva Frumos care să asculte inima lor chinuită, care să rămână cu ei în frica şi suferinţa lor şi care să le ridice bărbia spre stele...
Câtă nevoie au de căldura primului zâmbet cu mireasmă de veşnicie..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)